ANUNT IMPORTANT ! 04.08.2017
Bine ati venit pe site-ul comunei Valea Lupului, judetul Iasi!
Asezarea satului se gaseste pe partea dreapta a drumului national nr.28 Iasi – Pascani. Fata de centrul comunei se afla catre partea de sud la o departare de aproximativ 3 km. De la Pacuret, cam la 1 km departare de Iasi, satul se intinde pe coasta de sud-est a podisului Beldiman si pe versantele dealului ce coboara de la Valea Prisacii.
Valea Prisacii s-a numit asa deoarece pe la anul 1840, se zice ca a fost acolo o stupina mare, cu sute de stiubeie, a unuia Stanopol. El si-a plantat pe acesta vale cateva ha de catina unde si-a tinut multa vreme prisaca.
Pe partea catre miazazi a satului, de la vest catre est, coboara catre Bahlui paraul Tautesti. Pe cursul acestui parau, mai in sus de cimitir, a fost odata un iaz pentru adapat vitele. Fiind deseori rupt de suvoaie, iazul a fost lasat in parasire. In fata cimitirului, in paraul ce vine de la Tautesti, se varsa paraul ce vine din Valea Prisacii.
Valea Lupului este legat de Tautesti prin doua drumuri: unul care merge paralel cu paraul Tautesti pe Valea Uriculuisi altul ce porneste de la Fabrica de penicilina radicand pe culmea dealului Uric pe o lungime de 7 km pana la Tautesti. Cu Rediu legatura se face prin drumul ce taie Podisul Beldiman sau prin drumul ce porneste de la Pacuret.
In fata satului Valea Lupului se intinde sesul Bahluiului.
Mic istoric
VALEA LUPULUI CA ASEZARE INCA DIN COMUNA PRIMITIVA
Localitatea aceasta, din punct de vedere arheologic, are o deosebita importanta, datorita urmelor materiale descoperite acolo, socotite ca facand parte din cele mai vechi faze ale istoriei omenirii. Specialistii in materie, ocupandu-se in amanunt de Valea Lupului, dupa 1944, au dat de ramasite ale paleoliticului inferior (600.000 – 120.000 i.e.n.), ale neoliticului timpuriu (cca 5500 – 3500 i.e.n.), ale epocii bronzului (1200 i.e.n.) precum si din secolele migratiilor si feudalismului. In literatura arheologica VALEA LUPULUI este trecuta alaturi de localitati cu descoperiri de interes mondial. Discutiile privind aceste descoperiri inca nu s-au terminat, si lucrarile de specialitate pomenesc mereu de ”splendori si enigme ale culturii din timpuri atat de indepartate“.
DENUMIREA SATULUI, VECHIMEA SI LOCUITORII LUI
Locuitorii nu cunosc de unde si-a luat satul numele. Unii zic ca ar veni de la Vasile Lupu, iar altii de la lupi. Se stie ca VALEA LUPULUI nu a apartinut niciodata de mosia Rediu-Tatar, ci de mosia Gaurenilor. Cand locuitorii au format satul, din mosia Gaurenilor li s-a dat pamant. Mosia Gaurenilor ca si cea a Tautestilor sau Zahornei, au fost dintre cele mai vechi mosii. Ea se intindea de o parte si de alta a Bahluiului, ajungand cu hotarul pana in hotarul mosiei Rediu –Tatar si Tautesti.
In 1667 cand a fost stalpita mosia Rediu lui Tatar, au fost chemati vecinii cu mosii sa ia parte la aceasta lucrare. A fost de fata atunci si unul Gheorghe Gaureanu ca reprezentant al acelei mosii. Hotarul s-a pastrat pana in timpurile noastre.
Satul se crede ca-si trage numele de la un cunoscut boier al Moldovei pe nume Lupu Prajescu. Pe el il gasim, in 1632, stapan al unei parti din aceasta mosie. Un document din 24 aprilie din acel an, ne arata ca: ”Alexandru Ilies V.v., intarea lui Lupu Prajescu, fost postelnic, o ocina din satul Gaureni, cumparata de la Toma fiul Uratei (1/4 din Gaureni cu 30 de taleri).“ El se poate sa fi tinut valea de dincoace de Bahlui care i-a luat si numele.
”Gaurenii apartineau manastirii Socolii inca de la Alex. Voda Lapusneanu, cum citim in hrisovul lui Petru Voda Schiopul din 7091 (1583) april 12. Calugarii de la Socola au avut vechi ispisoace de la Alexandru Voda de danie pentru mosiile Ezareni si Gaureni, dar s-au prapadit in zilele lui Ioan Voda, cand au pradat turcii si tatarii toata tara Moldovei, in care vreme insusi el a pierit.“
Catre sud si est mosia era vecina cu cea a Uricanilor si cu cea a Miroslavei lui Beldiman. In 1863 a fost secularizata, iar in 1879 impartita celor fara pamant.
Documentar, satul a lut fiinta in 1879. Vatra satului s-a format pe coasta unde se gaseste biserica. Se spune ca inainte de aceasta data mai erau cateva case razlete pe aceasta vale printre care si cea a lui Stamopol. Asa o fi fost deoarece un document din 1876 ne spune ca la scoala Miroslava unde copii erau invatati de Miron Lupescu se gaseau inscrisi si cei din Valea Lupului. Numele satului exista deja. Intr-un dictionar topografic din 1872 Valea Lupului era numit si ”Valea Ratesului“, probabil dupa numele ratesului facut de Beldiman la marginea soselei, fata in fata cu Miroslava. Cu timpul casele s-au inmultit si satul s-a intins pana aproape de Iasi.
Cele 84 loturi formate la 1879 erau cuprinse intre hotarele vechii mosii si fiecare lot masura 5 ha si 20 prajini in care intra si imasul de 2 ha. Cele 20 prajini erau pentru gradini si locuri de casa. Marindu-se mai tarziu vatra satului li s-a micsorat islazul pentru pasunatul vitelor.
Precis nu se cunoaste cati locuitori au fost la inceput in sat. Trebuia sa existe atatea familii cate loturi au fost trasate la 1879, insa, cum s-a amintit, ei si-au luat locurile in primire treptat, pamanturile multora fiind arendate de comuna Miroslava. Aceasta s-a facut pentru a nu ramane parloage si a se putea desbagubi cu plata la stat. In 1912 in toate familiile existente in Valea Lupului erau socotite la 331 de suflete, iar recensamantul din 29 dec. 1930 ne spune ca existau acolo 84 gospodarii cu 378 de suflete si 88 de cladiri. In 1941 se gaseau acolo 481 de suflete, iar in 1948 un numar de 460 de suflete. La recensamantul din 1956, populatia aproape s-a dublat ridicandu-se la 878 locuitori, iar in 1966 populatia crescuse la 1327 suflete. Se gaseau in sat atunci 335 gospodarii, cu 253 cladiri si 522 camere de locuit. Rapida crestere a populatiei s-a datorat construirii in 1950, la Valea Lupului a modernei Fabrici de antibiotice care a atras multa lume in partile locului.
Oamenii inmultindu-se prin casatorii, pamanturile de la 1879 s-au imbucatatit, vatra satului s-a tot marit si viata a inceput sa le fie tot mai grea. Pentru a-si usura existenta au arendat sau au muncit in parte pamanturile de pe mosia Uricanilor, a Cantacuzoaei sau a lui Negel, de pe aceea a Miroslavei la Lupascu, Mihailescu sau Pastioaia si de pe sesul Bahluiului la Gutman.
Straturile de roci de la mica adancime a unor parti de teren din aria satului fiind de natura aluvionara nisipoasa, o parte din locuitori s-au ocupat cu scoaterea si vinderea acestui material cautat in constructii.
Locul de distractie a locuitorilor a fost in trecut (in afara de nuntile si cumetriile ce se faceau la casele lor) crasma satului. Carciuma devenise un bun al satului. Prin 1904 tinea carciuma in sat Ilie Popovici. Cand s-a format obstea satului, carciuma se dadea in arenda. Inainte de 1916 era tinuta de Danila Marcovici. Pana la cel de al doilea razboi mondial crasmarul satului era Harabagiu H. Acolo la carciuma era si scranciobul, si-n fiecare sarbatoare se adunau tinerii sa joace si locuitorii sa priveasca si sa asculte mai ales cand cantau lautari vestiti ca Simion Patatu si Gh. Haidau din Mironeasa care de multe ori erau impacati cu anul pentru a distra pe cei din Valea Lupului.
Portul locuitorilor era la fel ca la locuitorii satelor vecine.